E Septembrie , luni ...

Ploaia de acum cateva zile mi-a amintit ca a venit toamna. A plans cerul ... cu lacrimi reci si surde. A plans peste natura , peste orasul zgomotos , peste asfaltul incis de soare ... a plans peste oameni si peste mine.

Toamna - anotimp al sufletului meu. Timp de aduceri aminte , de visare , de iubire ... un timp in care freamatul frunzelor mangaiate de vant , se impleteste ca intr-un cantec cu freamatul inimii mele ... un timp in care totul capata o insemnatate atat de mare , incat cuvintele devin prea putine si prea mici pentru a putea spune ce simt.
Toamna este momentul de regasire si de redefinire a ceea ce sunt , e linistea mea , e vocea ce imi ghideaza pasii intr-o lume efemera. E anotimpul ce ma invaluie in mister si culori. Ador sa sorb din fiecare clipa pe care mi-o daruieste , ador sa adorm pe muzica picaturilor de ploaie si sa savurez tacerea diminetilor racoroase ... ador sa respir aerul tomnatic ...

Si e Septembrie , luni ...