intotdeauna mi-a placut sa fiu inconjurata de oameni. inca din copilarie adoram sa vorbesc cu oamenii , fie ca era vorba despre cei apropiati mie , fie ca era vorba de persoane necunoscute si in ciuda faptului ca am crescut , aceasta placere a ramas , putand spune chiar ca s-a intensificat oarecum. oricat de ciudat ar fi pentru unii , imi place sa privesc oamenii pe strada si nu numai , sa le analizez gesturile , vorbele , incerc sa vad in care ma regasesc si de la care pot invata ceva nou , doar ca acum intervine bizarul , caci se pare ca resping ceea ce imi place sau sunt respinsa de ceea ce imi place .
de vreo 2-3 ani incoace intalnesc tot felul de oameni , unii mai frumosi,altii mai urati , mai intelegenti sau mai putin , mai ciudatei sau nu , oameni de care m-am atasat , pe care i-am indragit , pe care i-am respectat pentru ceea ce sunt si cum sunt , persoane carora le-am impartasit o parte din viata mea , insa treptat am observat cum relatiile dintre noi s-au schimbat si ma intrebam de ce…care era cauza : eu sau ei. pana acum obisnuiam sa cred ca eu sunt responsabila pentru toate acestea , dar dupa anumite intamplari recente , mi-am dat seama ca nu e asa. concluzia: suntem oameni si prin urmare nu suntem perfecti .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu