Confesiuni la miezul noptii

E miezul noptii,momentul potrivit pentru a-mi asterne gandurile in acest jurnal virtual. Asadar,pot incepe prin a spune ca ziua ce tocmai a trecut a fost pentru mine una de meditatie asupra evenimentelor din ultima perioada. A fost o zi in care am rememorat toate clipele prin care am trecut si in cele din urma am ajuns la o concluzie,anume ca pana acum,pe un anumit plan,viata mi-a daruit tot ce mi-am dorit si asta pentru ca stiu ca cineva acolo Sus ma iubeste. Mi s-a mai indeplinit un vis, un vis care nu credeam ca se va mai materializa vreodata,dar s-a intamplat,iar acest lucru mi-a umplut inima de bucurie,si nu doar mie ,ci si celor dragi mie. Am vrut sa-i fac mandri de mine si pana in prezent cred ca am reusit,dar cu toate acestea nu pot spune ca sunt fericita.

Tot ce simt acum e bucurie,o multumire sufleteasca pentru ca am terminat temelia pe care imi voi cladi cariera,pentru ca am facut primul pas pe calea devenirii unei femei independente,insa momentan,ma aflu departe de ceea ce se numeste fericire...asta pentru ca inca nu mi-am gasit linistea de care am nevoie,nu mi-am gasit echilibrul,nu am cunoscut implinirea in celalalt plan-sentimental. Dar imi pastrez optimismul ... poate ca sunt prea tanara ca sa o cunosc,poate nu a venit inca momentul meu,astfel incat voi astepta,voi lasa viata sa-si urmeze cursul ,iar intre timp voi incerca sa ma pregatesc pentru tot ceea ce ea imi va oferi ... si bune si rele.

P.S. Draga mea prietena,imi lipsesti enorm . Come back soon !!!!!!!!!!