Mi-am dorit mereu sa fiu putin din cel/cea de langa mine.
Am vrut sa am zambetul altcuiva,m-am imbracat ca altcineva,am facut lucruri pe care altii le fac ... am incercat chiar sa vad viata prin ochii altora.
Dar e o nebunie...
E timpul sa invat sa fiu eu,chiar daca nu sunt perfecta sau chiar daca nimic din ceea ce ma inconjoara nu e asa cum ar trebui sau cum mi-as dori eu sa fie.
E timpul sa iubesc putin si omul din mine si totodata sa accept faptul ca in viata nu pot avea totul,insa pot sa pretuiesc si sa ma bucur de ceea ce am.
Un comentariu:
eu...bine, sa zicem...
Rox...ti-am simtit lipsa:)
Trimiteți un comentariu