Copilarie ... dulce copilarie

Azi vreau sa fiu copil din nou.
Vreau sa ma joc,sa alerg pana nu mai pot,vreau sa gresesc si sa nu fiu pedepsita,sa merg pe strada iar mama si tata sa ma tina de mana,sa adorm in bratele bunicii.

Azi vreau sa fiu copil din nou.
Vreau sa fiu fetita careia nu ii era teama de nimic,cea care avea sclipiri in ochi atunci cand te privea,cea pe care nu conteneai sa o alinti,cea careia ii placea sa simta fiecare clipa.
Vreau sa ma ascund sub umbra unui copac,sa-mi deschid sufletul si sa-mi las visurile sa zboare in voie,pana dincolo de nori,vreau sa ma indragostesc,dar nu de cineva ,ci de ceva - de viata.

azi nu vreau sa fiu femeia de maine ... azi vreau doar sa fiu fetita de ieri...

Faza zilei :)

un copil de 3 anisori strigand cu toata puterea lui TE IUBESC ... sublim ...

More like me and less like you

Mi-am dorit mereu sa fiu putin din cel/cea de langa mine.
Am vrut sa am zambetul altcuiva,m-am imbracat ca altcineva,am facut lucruri pe care altii le fac ... am incercat chiar sa vad viata prin ochii altora.

Dar e o nebunie...

E timpul sa invat sa fiu eu,chiar daca nu sunt perfecta sau chiar daca nimic din ceea ce ma inconjoara nu e asa cum ar trebui sau cum mi-as dori eu sa fie.
E timpul sa iubesc putin si omul din mine si totodata sa accept faptul ca in viata nu pot avea totul,insa pot sa pretuiesc si sa ma bucur de ceea ce am.

Bing Bang

Nu am mai scris de cateva saptamani,iar acum am din nou "pofta" de scris,cu toate ca nu s-a mai intamplat nimic important in tot acest timp. E o perioada relativ linistita,o perioada in care nu pot spune ca sunt fericita,dar nici trista...intr-un mod oarecum bizar,mi-e bine. Spun bizar pentru ca nu am reusit sa duc la bun sfarsit anumite planuri pe care mi le facusem inca de anul trecut,pentru ca am promis ceva unei persoane foarte dragi mie,dar situatia a fost de asa natura incat nu mi-am putut tine promisiunea,dar si pentru ca sunt anumite lucruri care imi lipsesc,precum acele dimineti cand ma trezeam cu un zambet pe chip...si cu toate acestea mi-e bine.

Astept sa treaca vara mai repede,mai sunt doua luni de vacanta,doua luni pana incepe noua mea viata,si sunt foarte entuziasmata intrucat voi invata ceea ce imi place,ceea ce mi-am dorit...stiu ca va fi dificil,insa e ceea ce mi-am ales si imi voi da silinta sa stiu totul pentru ca peste vreo cativa anisori sa-mi pot face meseria cu profesionalism. Sunt bucuroasa caci voi cunoaste oameni noi si odata cu facultatea sper sa vina si acea schimbare de care am nevoie.

Dar intre timp mai am ceva de facut ... se anunta niste evenimente importante in maricica mea familie si astept cu nerabdare sa vina acel moment si ar mai fi niste lucruri,dar le pastrez pentru mine.

Confesiuni la miezul noptii

E miezul noptii,momentul potrivit pentru a-mi asterne gandurile in acest jurnal virtual. Asadar,pot incepe prin a spune ca ziua ce tocmai a trecut a fost pentru mine una de meditatie asupra evenimentelor din ultima perioada. A fost o zi in care am rememorat toate clipele prin care am trecut si in cele din urma am ajuns la o concluzie,anume ca pana acum,pe un anumit plan,viata mi-a daruit tot ce mi-am dorit si asta pentru ca stiu ca cineva acolo Sus ma iubeste. Mi s-a mai indeplinit un vis, un vis care nu credeam ca se va mai materializa vreodata,dar s-a intamplat,iar acest lucru mi-a umplut inima de bucurie,si nu doar mie ,ci si celor dragi mie. Am vrut sa-i fac mandri de mine si pana in prezent cred ca am reusit,dar cu toate acestea nu pot spune ca sunt fericita.

Tot ce simt acum e bucurie,o multumire sufleteasca pentru ca am terminat temelia pe care imi voi cladi cariera,pentru ca am facut primul pas pe calea devenirii unei femei independente,insa momentan,ma aflu departe de ceea ce se numeste fericire...asta pentru ca inca nu mi-am gasit linistea de care am nevoie,nu mi-am gasit echilibrul,nu am cunoscut implinirea in celalalt plan-sentimental. Dar imi pastrez optimismul ... poate ca sunt prea tanara ca sa o cunosc,poate nu a venit inca momentul meu,astfel incat voi astepta,voi lasa viata sa-si urmeze cursul ,iar intre timp voi incerca sa ma pregatesc pentru tot ceea ce ea imi va oferi ... si bune si rele.

P.S. Draga mea prietena,imi lipsesti enorm . Come back soon !!!!!!!!!!

La mana destinului

Nu intotdeauna in viata avem parte de lucrurile pe care ni le dorim. Avem cu totii visuri,ne place sa ne facem mii de planuri,dar cateodata,din nefericire,acestea raman doar la stadiul de visuri si planuri.Aceasta este realitatea-cruda si imprevizibila ... e realitatea in care traim si pe care trebuie sa o acceptam pentru a putea merge mai departe,e realitatea pe care eu ,la inceput,am refuzat sa o vad.
Desi ma aflu la o varsta inca frageda,zic eu,am trecut prin multe intamplari-unele frumoase,alte mai putin,care mi-au adus fericire si durere deopotriva,dar care mai presus de atat m-au facut sa inteleg ca unele lucruri nu ne sunt servite, ci trebuie sa luptam pentru ele, ca altele depind de norocul fiecaruia,m-au facut sa inteleg ca alegerile bune pot fi de fapt nepotrivite,iar alegerile care ni se par rele se dovedesc a fi cele corecte , si cel mai important ... m-au facut sa inteleg ca orice ai face,nu te poti impotrivi destinului.
Si in incheiere mai pot spune ceva,anume ca nimic nu este intamplator ...

C`est fini :)

In sfarsit pot sa zambesc si eu din tot sufletul . Desi nu ma asteptam , aceasta perioada a fost una dintre cele mai dificile din viata mea . Au fost multe lacrimi , multa furie, tristete , dezamagire ,insa se pare ca tot raul a fost spre bine .

Tin sa le multumesc inca o data prietenilor,rudelor,cunostintelor care mi-au fost alaturi in tot acest timp. Abia acum mi-am dat seama ca nu sunt singura si ca exista atatia oameni care ma iubesc.
Va multumesc !